Definify.com
Definition 2024
mește
mește
See also: meste
Romanian
Verb
a mește (third-person singular present mește, past participle mescut) 3rd conj.
Conjugation
conjugation of mește (third conjugation)
| infinitive | a mește | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | mescând | ||||||
| past participle | mescut | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | mesc | mești | mește | meștem | meșteți | mesc | |
| imperfect | meșteam | meșteai | meștea | meșteam | meșteați | meșteau | |
| simple perfect | mescui | mescuși | mescu | mescurăm | mescurăți | mescură | |
| pluperfect | mescusem | mescuseși | mescuse | mescuserăm | mescuserăți | mescuseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să mesc | să mești | să mească | să meștem | să meșteți | să mească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | mește | meșteți | |||||
| negative | nu mește | nu meșteți | |||||