Definify.com
Definition 2025
bejubelen
bejubelen
Dutch
Verb
bejubelen
Inflection
| Inflection of bejubelen (weak, prefixed) | ||||
|---|---|---|---|---|
| infinitive | bejubelen | |||
| past singular | bejubelde | |||
| past participle | bejubeld | |||
| infinitive | bejubelen | |||
| gerund | bejubelen n | |||
| verbal noun | — | |||
| present tense | past tense | |||
| 1st person singular | bejubel | bejubelde | ||
| 2nd person sing. (jij) | bejubelt | bejubelde | ||
| 2nd person sing. (u) | bejubelt | bejubelde | ||
| 2nd person sing. (gij) | bejubelt | bejubelde | ||
| 3rd person singular | bejubelt | bejubelde | ||
| plural | bejubelen | bejubelden | ||
| subjunctive sing.1 | bejubele | bejubelde | ||
| subjunctive plur.1 | bejubelen | bejubelden | ||
| imperative sing. | bejubel | |||
| imperative plur.1 | bejubelt | |||
| participles | bejubelend | bejubeld | ||
| 1) Archaic. | ||||