Definify.com
Definition 2024
tulbura
tulbura
Romanian
Verb
a tulbura (third-person singular present tulbură, past participle tulburat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of tulbura (first conjugation, no infix)
| infinitive | a tulbura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | tulburând | ||||||
| past participle | tulburat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | tulbur | tulburi | tulbură | tulburăm | tulburați | tulbură | |
| imperfect | tulburam | tulburai | tulbura | tulburam | tulburați | tulburau | |
| simple perfect | tulburai | tulburași | tulbură | tulburarăm | tulburarăți | tulburară | |
| pluperfect | tulburasem | tulburaseși | tulburase | tulburaserăm | tulburaserăți | tulburaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să tulbur | să tulburi | să tulbure | să tulburăm | să tulburați | să tulbure | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | tulbură | tulburați | |||||
| negative | nu tulbura | nu tulburați | |||||