Definify.com
Definition 2024
supăra
supăra
Romanian
Verb
a supăra (third-person singular present supără, past participle supărat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of supăra (first conjugation, no infix)
| infinitive | a supăra | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | supărând | ||||||
| past participle | supărat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | supăr | superi | supără | supărăm | supărați | supără | |
| imperfect | supăram | supărai | supăra | supăram | supărați | supărau | |
| simple perfect | supărai | supărași | supără | supărarăm | supărarăți | supărară | |
| pluperfect | supărasem | supăraseși | supărase | supăraserăm | supăraserăți | supăraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să supăr | să superi | să supere | să supărăm | să supărați | să supere | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | supără | supărați | |||||
| negative | nu supăra | nu supărați | |||||