Definify.com
Definition 2024
mânji
mânji
Romanian
Noun
mânji m pl
- plural of mânz
Etymology 2
Possibly from a Common Slavic mažati, but the phonetic connection is difficult to make.
Verb
a mânji (third-person singular present mânjește, past participle mânjit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of mânji (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a mânji | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | mânjind | ||||||
| past participle | mânjit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | mânjesc | mânjești | mânjește | mânjim | mânjiți | mânjesc | |
| imperfect | mânjeam | mânjeai | mânjea | mânjeam | mânjeați | mânjeau | |
| simple perfect | mânjii | mânjiși | mânji | mânjirăm | mânjirăți | mânjiră | |
| pluperfect | mânjisem | mânjiseși | mânjise | mânjiserăm | mânjiserăți | mânjiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să mânjesc | să mânjești | să mânjească | să mânjim | să mânjiți | să mânjească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | mânjește | mânjiți | |||||
| negative | nu mânji | nu mânjiți | |||||