Definify.com
Definition 2025
kuipen
kuipen
Dutch
Verb
kuipen
Inflection
| Inflection of kuipen (weak) | ||||
|---|---|---|---|---|
| infinitive | kuipen | |||
| past singular | kuipte | |||
| past participle | gekuipt | |||
| infinitive | kuipen | |||
| gerund | kuipen n | |||
| verbal noun | — | |||
| present tense | past tense | |||
| 1st person singular | kuip | kuipte | ||
| 2nd person sing. (jij) | kuipt | kuipte | ||
| 2nd person sing. (u) | kuipt | kuipte | ||
| 2nd person sing. (gij) | kuipt | kuipte | ||
| 3rd person singular | kuipt | kuipte | ||
| plural | kuipen | kuipten | ||
| subjunctive sing.1 | kuipe | kuipte | ||
| subjunctive plur.1 | kuipen | kuipten | ||
| imperative sing. | kuip | |||
| imperative plur.1 | kuipt | |||
| participles | kuipend | gekuipt | ||
| 1) Archaic. | ||||