Definify.com
Definition 2024
izgoni
izgoni
Romanian
Verb
a izgoni (third-person singular present izgonește, past participle izgonit) 4th conj.
- to chase away, chase off, drive away, banish, expel
Conjugation
conjugation of izgoni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a izgoni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | izgonind | ||||||
| past participle | izgonit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | izgonesc | izgonești | izgonește | izgonim | izgoniți | izgonesc | |
| imperfect | izgoneam | izgoneai | izgonea | izgoneam | izgoneați | izgoneau | |
| simple perfect | izgonii | izgoniși | izgoni | izgonirăm | izgonirăți | izgoniră | |
| pluperfect | izgonisem | izgoniseși | izgonise | izgoniserăm | izgoniserăți | izgoniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să izgonesc | să izgonești | să izgonească | să izgonim | să izgoniți | să izgonească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | izgonește | izgoniți | |||||
| negative | nu izgoni | nu izgoniți | |||||