Definify.com
Definition 2024
dătător
dătător
Romanian
Adjective
dătător m, n (feminine singular dătătoare, masculine plural dătători, feminine and neuter plural dătătoare)
Declension
declension of dătător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | dătător | dătătoare | dătători | dătătoare | ||
| definite | dătătorul | dătătoarea | dătătorii | dătătoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | dătător | dătătoare | dătători | dătătoare | ||
| definite | dătătorului | dătătoarei | dătătorilor | dătătoarelor | |||
Noun
dătător m (plural dătători, feminine equivalent dătătoare)
Declension
declension of dătător
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) dătător | dătătorul | (niște) dătători | dătătorii |
| genitive/dative | (unui) dătător | dătătorului | (unor) dătători | dătătorilor |
| vocative | dătătorule | dătătorilor | ||