Definify.com
Definition 2025
crincgan
crincgan
Old English
Verb
crincgan
Conjugation
Conjugation of crincgan (strong class 3)
| infinitive | crincgan | tō crincganne |
|---|---|---|
| indicative | present | past |
| 1st-person singular | crincge | crang |
| 2nd-person singular | crincgest | crunge |
| 3rd-person singular | crincgeþ | crang |
| plural | crincgaþ | crungon |
| subjunctive | present | past |
| singular | crincge | crunge |
| plural | crincgen | crungen |
| imperative | ||
| singular | crincg | |
| plural | crincgaþ | |
| participle | present | past |
| crincgende | (ġe)crungen | |
Descendants
- English cringe