Definify.com
Definition 2025
Albi
albi
albi
Latin
Pronunciation
- (Classical) IPA(key): /ˈal.biː/
Adjective
albī
- nominative masculine plural of albus
- genitive masculine singular of albus
- genitive neuter singular of albus
- vocative masculine plural of albus
References
- ALBI in Charles du Fresne du Cange’s Glossarium Mediæ et Infimæ Latinitatis (augmented edition, 1883–1887)
- albi in Richard Stillwell et al., editor (1976) The Princeton Encyclopedia of Classical Sites, Princeton, N.J.: Princeton University Press
Romanian
Etymology 1
Pronunciation
- IPA(key): /albʲ/
Adjective
albi
Etymology 2
Probably from a Vulgar Latin root *albīre, from Latin albēscere, present active infinitive of albēscō.
Pronunciation
- IPA(key): /alˈbi/
Verb
a albi (third-person singular present albește, past participle albit) 4th conj.
Synonyms
- (growing white hair): încărunți
Antonyms
- (whiten): înnegri
Conjugation
conjugation of albi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a albi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | albind | ||||||
| past participle | albit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | albesc | albești | albește | albim | albiți | albesc | |
| imperfect | albeam | albeai | albea | albeam | albeați | albeau | |
| simple perfect | albii | albiși | albi | albirăm | albirăți | albiră | |
| pluperfect | albisem | albiseși | albise | albiserăm | albiserăți | albiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să albesc | să albești | să albească | să albim | să albiți | să albească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | albește | albiți | |||||
| negative | nu albi | nu albiți | |||||