Definify.com
Definition 2024
împunge
împunge
Romanian
Alternative forms
- punge (rare)
Verb
a împunge (third-person singular present împunge, past participle împuns) 3rd conj.
Conjugation
conjugation of împunge (third conjugation)
| infinitive | a împunge | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împungând | ||||||
| past participle | împuns | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împung | împungi | împunge | împungem | împungeți | împung | |
| imperfect | împungeam | împungeai | împungea | împungeam | împungeați | împungeau | |
| simple perfect | împunsei | împunseși | împunse | împunserăm | împunserăți | împunseră | |
| pluperfect | împunsesem | împunseseși | împunsese | împunseserăm | împunseserăți | împunseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împung | să împungi | să împungă | să împungem | să împungeți | să împungă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împunge | împungeți | |||||
| negative | nu împunge | nu împungeți | |||||
Derived terms
- împungere