Definify.com
Definition 2024
răzleți
răzleți
Romanian
Verb
a răzleți (third-person singular present răzlețește, past participle răzlețit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of răzleți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a răzleți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | răzlețind | ||||||
| past participle | răzlețit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | răzlețesc | răzlețești | răzlețește | răzlețim | răzlețiți | răzlețesc | |
| imperfect | răzlețeam | răzlețeai | răzlețea | răzlețeam | răzlețeați | răzlețeau | |
| simple perfect | răzleții | răzlețiși | răzleți | răzlețirăm | răzlețirăți | răzlețiră | |
| pluperfect | răzlețisem | răzlețiseși | răzlețise | răzlețiserăm | răzlețiserăți | răzlețiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să răzlețesc | să răzlețești | să răzlețească | să răzlețim | să răzlețiți | să răzlețească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | răzlețește | răzlețiți | |||||
| negative | nu răzleți | nu răzlețiți | |||||