Definify.com
Definition 2024
răzbuna
răzbuna
Romanian
Verb
a răzbuna (third-person singular present răzbună, past participle răzbunat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of răzbuna (first conjugation, no infix)
| infinitive | a răzbuna | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | răzbunând | ||||||
| past participle | răzbunat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | răzbun | răzbuni | răzbună | răzbunăm | răzbunați | răzbună | |
| imperfect | răzbunam | răzbunai | răzbuna | răzbunam | răzbunați | răzbunau | |
| simple perfect | răzbunai | răzbunași | răzbună | răzbunarăm | răzbunarăți | răzbunară | |
| pluperfect | răzbunasem | răzbunaseși | răzbunase | răzbunaserăm | răzbunaserăți | răzbunaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să răzbun | să răzbuni | să răzbune | să răzbunăm | să răzbunați | să răzbune | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | răzbună | răzbunați | |||||
| negative | nu răzbuna | nu răzbunați | |||||