Definify.com
Definition 2025
minuna
minuna
Romanian
Etymology
From minune, from Latin mirio.
Verb
a minuna (third-person singular present minunează, past participle minunat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of minuna (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a minuna | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | minunând | ||||||
| past participle | minunat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | minunez | minunezi | minunează | minunăm | minunați | minunează | |
| imperfect | minunam | minunai | minuna | minunam | minunați | minunau | |
| simple perfect | minunai | minunași | minună | minunarăm | minunarăți | minunară | |
| pluperfect | minunasem | minunaseși | minunase | minunaserăm | minunaserăți | minunaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să minunez | să minunezi | să minuneze | să minunăm | să minunați | să minuneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | minunează | minunați | |||||
| negative | nu minuna | nu minunați | |||||