Definify.com
Definition 2024
jindui
jindui
Romanian
Verb
a jindui (third-person singular present jinduiește, past participle jinduit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of jindui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a jindui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | jinduind | ||||||
| past participle | jinduit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | jinduiesc | jinduiești | jinduiește | jinduim | jinduiți | jinduiesc | |
| imperfect | jinduiam | jinduiai | jinduia | jinduiam | jinduiați | jinduiau | |
| simple perfect | jinduii | jinduiși | jindui | jinduirăm | jinduirăți | jinduiră | |
| pluperfect | jinduisem | jinduiseși | jinduise | jinduiserăm | jinduiserăți | jinduiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să jinduiesc | să jinduiești | să jinduiască | să jinduim | să jinduiți | să jinduiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | jinduiește | jinduiți | |||||
| negative | nu jindui | nu jinduiți | |||||