Definify.com
Definition 2024
izbi
izbi
Romanian
Verb
a izbi (third-person singular present izbește, past participle izbit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of izbi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a izbi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | izbind | ||||||
| past participle | izbit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | izbesc | izbești | izbește | izbim | izbiți | izbesc | |
| imperfect | izbeam | izbeai | izbea | izbeam | izbeați | izbeau | |
| simple perfect | izbii | izbiși | izbi | izbirăm | izbirăți | izbiră | |
| pluperfect | izbisem | izbiseși | izbise | izbiserăm | izbiserăți | izbiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să izbesc | să izbești | să izbească | să izbim | să izbiți | să izbească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | izbește | izbiți | |||||
| negative | nu izbi | nu izbiți | |||||