Definify.com
Definition 2024
curge
curge
Romanian
Verb
a curge (third-person singular present curge, past participle curs) 3rd conj.
Conjugation
conjugation of curge (third conjugation)
| infinitive | a curge | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | curgând | ||||||
| past participle | curs | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | curg | curgi | curge | curgem | curgeți | curg | |
| imperfect | curgeam | curgeai | curgea | curgeam | curgeați | curgeau | |
| simple perfect | cursei | curseși | curse | curserăm | curserăți | curseră | |
| pluperfect | cursesem | curseseși | cursese | curseserăm | curseserăți | curseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să curg | să curgi | să curgă | să curgem | să curgeți | să curgă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | curge | curgeți | |||||
| negative | nu curge | nu curgeți | |||||
Derived terms
- curgător
- curgere