Definify.com
Definition 2025
culpaturus
culpaturus
Latin
Participle
culpātūrus m (feminine culpātūra, neuter culpātūrum); first/second declension
- about to blame
Inflection
First/second declension.
| Number | Singular | Plural | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |
| nominative | culpātūrus | culpātūra | culpātūrum | culpātūrī | culpātūrae | culpātūra | |
| genitive | culpātūrī | culpātūrae | culpātūrī | culpātūrōrum | culpātūrārum | culpātūrōrum | |
| dative | culpātūrō | culpātūrō | culpātūrīs | ||||
| accusative | culpātūrum | culpātūram | culpātūrum | culpātūrōs | culpātūrās | culpātūra | |
| ablative | culpātūrō | culpātūrā | culpātūrō | culpātūrīs | |||
| vocative | culpātūre | culpātūra | culpātūrum | culpātūrī | culpātūrae | culpātūra | |