Definify.com
Definition 2025
circumcincturus
circumcincturus
Latin
Participle
circumcinctūrus m (feminine circumcinctūra, neuter circumcinctūrum); first/second declension
- about to surround
Inflection
First/second declension.
| Number | Singular | Plural | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |
| nominative | circumcinctūrus | circumcinctūra | circumcinctūrum | circumcinctūrī | circumcinctūrae | circumcinctūra | |
| genitive | circumcinctūrī | circumcinctūrae | circumcinctūrī | circumcinctūrōrum | circumcinctūrārum | circumcinctūrōrum | |
| dative | circumcinctūrō | circumcinctūrō | circumcinctūrīs | ||||
| accusative | circumcinctūrum | circumcinctūram | circumcinctūrum | circumcinctūrōs | circumcinctūrās | circumcinctūra | |
| ablative | circumcinctūrō | circumcinctūrā | circumcinctūrō | circumcinctūrīs | |||
| vocative | circumcinctūre | circumcinctūra | circumcinctūrum | circumcinctūrī | circumcinctūrae | circumcinctūra | |