Definify.com
Definition 2025
circumcidendus
circumcidendus
Latin
Participle
circumcīdendus m (feminine circumcīdenda, neuter circumcīdendum); first/second declension
- which is to be circumsised
Inflection
First/second declension.
| Number | Singular | Plural | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |
| nominative | circumcīdendus | circumcīdenda | circumcīdendum | circumcīdendī | circumcīdendae | circumcīdenda | |
| genitive | circumcīdendī | circumcīdendae | circumcīdendī | circumcīdendōrum | circumcīdendārum | circumcīdendōrum | |
| dative | circumcīdendō | circumcīdendō | circumcīdendīs | ||||
| accusative | circumcīdendum | circumcīdendam | circumcīdendum | circumcīdendōs | circumcīdendās | circumcīdenda | |
| ablative | circumcīdendō | circumcīdendā | circumcīdendō | circumcīdendīs | |||
| vocative | circumcīdende | circumcīdenda | circumcīdendum | circumcīdendī | circumcīdendae | circumcīdenda | |