Home
Search
Index
Definify.com
Definition
2025
circonfulgere
circonfulgere
Italian
Verb
circonfulgere
(
intransitive
)
To
illuminate
(inside)
Conjugation
Note: defective verb - no past participle or compound tenses.
Conjugation of
circonfulgere
infinitive
circonfulgere
auxiliary verb
[[#Italian|]]
gerund
circonfulgendo
present participle
circonfulgente
past participle
—
person
singular
plural
first
second
third
first
second
third
indicative
io
tu
lui/lei, esso/essa
noi
voi
loro, essi/esse
present
circonfulgo
circonfulgi
circonfulge
circonfulgiamo
circonfulgete
circonfulgono
imperfect
circonfulgevo
circonfulgevi
circonfulgeva
circonfulgevamo
circonfulgevate
circonfulgevano
past historic
circonfulsi
circonfulgesti
circonfulse
circonfulgemmo
circonfulgeste
circonfulsero
future
circonfulgerò
circonfulgerai
circonfulgerà
circonfulgeremo
circonfulgerete
circonfulgeranno
conditional
io
tu
lui/lei, esso/essa
noi
voi
loro, essi/esse
present
circonfulgerei
circonfulgeresti
circonfulgerebbe
circonfulgeremmo
circonfulgereste
circonfulgerebbero
subjunctive
che io
che tu
che lui/che lei, che esso/che essa
che noi
che voi
che loro, che essi/che esse
present
circonfulga
circonfulga
circonfulga
circonfulgiamo
circonfulgiate
circonfulgano
imperfect
circonfulgessi
circonfulgessi
circonfulgesse
circonfulgessimo
circonfulgeste
circonfulgessero
imperative
—
tu
Lei
noi
voi
Loro
circonfulgi
,
non
circonfulgere
circonfulga
circonfulgiamo
circonfulgete
circonfulgano
Etymology
circon-
+
fulgere
Similar Results