Definify.com
Definition 2025
altercaturus
altercaturus
Latin
Participle
altercātūrus m (feminine altercātūra, neuter altercātūrum); first/second declension
- about to argue
Inflection
First/second declension.
| Number | Singular | Plural | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |
| nominative | altercātūrus | altercātūra | altercātūrum | altercātūrī | altercātūrae | altercātūra | |
| genitive | altercātūrī | altercātūrae | altercātūrī | altercātūrōrum | altercātūrārum | altercātūrōrum | |
| dative | altercātūrō | altercātūrō | altercātūrīs | ||||
| accusative | altercātūrum | altercātūram | altercātūrum | altercātūrōs | altercātūrās | altercātūra | |
| ablative | altercātūrō | altercātūrā | altercātūrō | altercātūrīs | |||
| vocative | altercātūre | altercātūra | altercātūrum | altercātūrī | altercātūrae | altercātūra | |