Definify.com
Definition 2024
alcătui
alcătui
Romanian
Verb
a alcătui (third-person singular present alcătuiește, past participle alcătuit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of alcătui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a alcătui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | alcătuind | ||||||
| past participle | alcătuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | alcătuiesc | alcătuiești | alcătuiește | alcătuim | alcătuiți | alcătuiesc | |
| imperfect | alcătuiam | alcătuiai | alcătuia | alcătuiam | alcătuiați | alcătuiau | |
| simple perfect | alcătuii | alcătuiși | alcătui | alcătuirăm | alcătuirăți | alcătuiră | |
| pluperfect | alcătuisem | alcătuiseși | alcătuise | alcătuiserăm | alcătuiserăți | alcătuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să alcătuiesc | să alcătuiești | să alcătuiască | să alcătuim | să alcătuiți | să alcătuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | alcătuiește | alcătuiți | |||||
| negative | nu alcătui | nu alcătuiți | |||||