Definify.com
Definition 2024
înveli
înveli
Romanian
Verb
a înveli (third-person singular present învelește, past participle învelit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of înveli (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a înveli | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | învelind | ||||||
| past participle | învelit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | învelesc | învelești | învelește | învelim | înveliți | învelesc | |
| imperfect | înveleam | înveleai | învelea | înveleam | înveleați | înveleau | |
| simple perfect | învelii | înveliși | înveli | învelirăm | învelirăți | înveliră | |
| pluperfect | învelisem | înveliseși | învelise | înveliserăm | înveliserăți | înveliseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să învelesc | să învelești | să învelească | să învelim | să înveliți | să învelească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | învelește | înveliți | |||||
| negative | nu înveli | nu înveliți | |||||