Definify.com
Definition 2024
înfrânge
înfrânge
See also: infrange
Romanian
Alternative forms
- înfrînge (old orthography)
Verb
a înfrânge (third-person singular present înfrânge, past participle înfrânt) 3rd conj.
Conjugation
conjugation of înfrânge (third conjugation)
| infinitive | a înfrânge | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înfrângând | ||||||
| past participle | înfrânt | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înfrâng | înfrângi | înfrânge | înfrângem | înfrângeți | înfrâng | |
| imperfect | înfrângeam | înfrângeai | înfrângea | înfrângeam | înfrângeați | înfrângeau | |
| simple perfect | înfrânsei | înfrânseși | înfrânse | înfrânserăm | înfrânserăți | înfrânseră | |
| pluperfect | înfrânsesem | înfrânseseși | înfrânsese | înfrânseserăm | înfrânseserăți | înfrânseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înfrâng | să înfrângi | să înfrângă | să înfrângem | să înfrângeți | să înfrângă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înfrânge | înfrângeți | |||||
| negative | nu înfrânge | nu înfrângeți | |||||
Synonyms
- (defeat): învinge
Derived terms
- înfrângere