Definify.com
Definition 2024
înfăptui
înfăptui
Romanian
Verb
a înfăptui (third-person singular present înfăptuiește, past participle înfăptuit) 4th conj.
- to carry out
Conjugation
conjugation of înfăptui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a înfăptui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înfăptuind | ||||||
| past participle | înfăptuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înfăptuiesc | înfăptuiești | înfăptuiește | înfăptuim | înfăptuiți | înfăptuiesc | |
| imperfect | înfăptuiam | înfăptuiai | înfăptuia | înfăptuiam | înfăptuiați | înfăptuiau | |
| simple perfect | înfăptuii | înfăptuiși | înfăptui | înfăptuirăm | înfăptuirăți | înfăptuiră | |
| pluperfect | înfăptuisem | înfăptuiseși | înfăptuise | înfăptuiserăm | înfăptuiserăți | înfăptuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înfăptuiesc | să înfăptuiești | să înfăptuiască | să înfăptuim | să înfăptuiți | să înfăptuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înfăptuiește | înfăptuiți | |||||
| negative | nu înfăptui | nu înfăptuiți | |||||