Definify.com
Definition 2024
încorona
încorona
Romanian
Verb
a încorona (third-person singular present încoronează, past participle încoronat) 1st conj.
- to crown
Conjugation
conjugation of încorona (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a încorona | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | încoronând | ||||||
| past participle | încoronat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | încoronez | încoronezi | încoronează | încoronăm | încoronați | încoronează | |
| imperfect | încoronam | încoronai | încorona | încoronam | încoronați | încoronau | |
| simple perfect | încoronai | încoronași | încoronă | încoronarăm | încoronarăți | încoronară | |
| pluperfect | încoronasem | încoronaseși | încoronase | încoronaserăm | încoronaserăți | încoronaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să încoronez | să încoronezi | să încoroneze | să încoronăm | să încoronați | să încoroneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | încoronează | încoronați | |||||
| negative | nu încorona | nu încoronați | |||||