Definify.com
Definition 2024
împrejmui
împrejmui
Romanian
Verb
a împrejmui (third-person singular present înprejmuiește, past participle împrejmuit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of împrejmui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a împrejmui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împrejmuind | ||||||
| past participle | împrejmuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împrejmuiesc | împrejmuiești | împrejmuiește | împrejmuim | împrejmuiți | împrejmuiesc | |
| imperfect | împrejmuiam | împrejmuiai | împrejmuia | împrejmuiam | împrejmuiați | împrejmuiau | |
| simple perfect | împrejmuii | împrejmuiși | împrejmui | împrejmuirăm | împrejmuirăți | împrejmuiră | |
| pluperfect | împrejmuisem | împrejmuiseși | împrejmuise | împrejmuiserăm | împrejmuiserăți | împrejmuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împrejmuiesc | să împrejmuiești | să împrejmuiască | să împrejmuim | să împrejmuiți | să împrejmuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împrejmuiește | împrejmuiți | |||||
| negative | nu împrejmui | nu împrejmuiți | |||||